Cum arată o școală din Germania?




Toată treaba a fost cam așa : Am făcut parte dintr-un proiect intitulat Comenius School is Cool( și la naiba ... normal că e mișto la școală când ai oportunitatea de a pleca prin Europa), în 2013, unde am fost selectată să merg în Germania pentru 7 zile, alături de 4 colegi de liceu și 3 profesori, stând fiecare în parte la câte o familie. Am fost cu avionul, având o mică escală în Amsterdam. După ce am plecat din Amsterdam, am ajuns în Berlin și de acolo am mai luat vreo 2 trenuri până am ajuns la destinația finală, respectiv la familia la care urma să stăm. A doua zi dis-de-dimineață, am fost la școală.
Mai întâi de toate, vorbim despre o școală mică, dintr-un orășel mic(cu străzi de zici că eram pe Autostrada Soarelui).
Acum că am clarificat despre ce e vorba, vreau să spun ca introducere că sala de sport era cât o școală medie spre mare din România ... nimic neobișnuit până acum, nu?
Ceva legat de designul școlii, mi s-a părut foarte interesant că în mijlocul clădirii era un spațiu deschis, un fel de minigrădină sau miniparc cu vegetație.
Exista, printre multe altele, o sală plină cu instrumente muzicale. De la bețele de la tobe până la chitară electrică. Revenind la sala de sport, era o clădire separată de școală, imensă, cu o sală principală pentru tot felul de sporturi cu tribună, vestiare cu toalete și dușuri (perfect folosibile și deloc scârboase). Și BONUS, după ora de sport, aveau 30-60 minute libere în care își făceau un duș, mâncau ceva ... nu „ca la Romania”, direct de la ora de sport transpirat și mort de oboseală la ora de mate cu pauză de 10 minute, dintre care 5 ai nevoie pentru schimbat și încă 5 să ajungi de la sala de sport la sala de clasă...Și o sală specială pentru lucruri pierdute(nu o cutie de carton).
Erau săli de fizică și de chimie cu dispozitive care erau prinse de tavan și coborau lin atunci când aveai nevoie de ele. Aveau un laborator în care își reparau scaunele sau și mai bine, le confecționau chiar ei.



La matematică de exemplu, unde am participat eu, se lucra în grupe. Li se dădeau datele problemei (toate datele) și trebuiau să afle o formulă(care era și ea dată). Singurul lucru pe care trebuiau să îl facă era să pună datele în formulă, să le facă cu calculatorul și aia e. Ceea ce mi se pare puțin de clasa 1 pentru România ... și ei, elevi de 14-16 ani, nu își dădeau seama cum să facă ... Și trebuiau să facă asta o oră întreagă ...Într-o oră la noi se făceau cel puțin 20 de probleme de genul acela. Ceea ce demonstrează încă o dată că la noi primează ceea ce e mai greu și de care 80% nu o să se mai lovească vreodată, pe când acolo primează ceea ce e de bază în viață.

Și ceva foarte important, majoritatea orelor erau alese. Adică dacă nu aveam chef să stau o oră să fac o problemă la matematică, de care oricum nu mă interesează, mă duceam să pictez ... 

(cam așa arăta planul școlii)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Bucarest Stail | Macanache Dubla Lansare

Sprâncene? Ce? Cum? Unde? Cât?

Fericire pe bază de haine | Resale Shop